Așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri

așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri

De asemenea, mulţumirile mele rudelor din partea soţiei, din Ohio, Al şi Carol Schad, Mike şi Melinda Myers pentru ajutorul lor la investigaţiile făcute pentru această carte şi pentru ospitalitatea lor. În ultimul rând, dar nu de mai mică importanţă, sunt mulţumirile aduse primilor cititori şi critici ai acestei cărţi: Pam Carletta, asistenta mea; Nick Ellison, agentul meu; Nanscy Neiman, editorul meu; şi, fireşte, Ginny DeMille, profesoară de engleză, soţie răbdătoare şi bună prietenă.

NOTA AUTORULUI Aceasta este în întregime o operă de ficţiune, şi dacă în statul Ohio există un oraş numit Spencerville, localizarea şi aspectul lui sunt diferite de ceea ce descriu eu, nici oraşul, nici oamenii nu prezintă vreo asemănare cu oraşul sau cu oamenii din această povestire. Din cercetare nu ne vom opri Şi la sfârşitul căutării noastre Ajunge-vom de unde am pornit Şi locul așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri vom cunoaşte pentru întâia dată.

Eliot -Little Gidding Keith Landry se îndrepta spre casă după douăzeci şi cinci de ani pe front. Ieşi cu Saab-ul său de pe Pennsylvania Avenue şi intră pe Constitution, luând-o spre vest de-a lungul Mall-ului spre Virginia, traversând Potomacul pe podul Theodore Roosevelt.

așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri mă va face zumba să mă slăbesc

În oglinda retrovizoare zări monumentul Lincoln, îi făcu cu mâna şi-şi continuă drumul spre vest pe Route 66, îndepărtându-se de Washington. Zona vestică a statului Ohio, ora douăzeci după orarul de vară, jumătatea lunii august, şi Keith Landry observă că soarele am 8 luni sa slabesc se afla cam la cincisprezece grade deasupra orizontului. Aproape că uitase ce lumină era la ora asta aici, la capătul fusului orarului estic, şi uitase cât de mare este ţara sa.

  • Pierderea în greutate 9gag.
  • Cura de slabire 5 kg in 2 saptamani
  • Roata de slabire

Şofatul pe drumul produse aboca de slabit, drept, era uşor şi nu-i solicita atenţia, aşa că Landry se lăsă în voia unor gânduri pe care le tot amânase: Războiul Rece se terminase — asta era vestea cea bună. Mulţi luptători din acest război fuseseră concediaţi, ceea ce, pentru Keith Landry, era vestea cea proastă.

Dumnezeu se milostivise în cele din urmă şi, cu o suflare uşoară, îndepărtase ameninţarea unui Armagedon așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri care plutea peste planetă de aproape o jumătate de secol.

Suntem salvaţi. Dar avea de ales? Războiul Rece, cândva o industrie înfloritoare, îşi pierduse importanţa lăsându-şi specialiştii, tehnicienii şi personalul administrativ în căutare de lucru. Gândind raţional, Landry ştia că acesta era cel mai bun lucru care se întâmplase omenirii de când tiparul lui Gutenberg lăsase fără lucru o mulţime de călugări. Personal însă era enervat că un guvern care-i luase douăzeci şi cinci de ani din viaţă nu putuse să găsească nişte dividende de pace cu care să-l mai tină încă cinci ani şi o pensie întreagă.

Dar era-n regulă, Washington-ul era la două zile şi nouă sute şaizeci de kilometri în urma lui. Azi era ziua numărul trei din viaţa numărul doi. Oricine a zis că nu există actul doi în viaţa americană nu lucrase niciodată pentru guvern.

Fredona câteva măsuri din Spre casă, dar constată că vocea-i zgâria auzul şi deschise radioul. Prinse un post local şi ascultă un reportaj în direct de la un târg, urmat de un buletin de ştiri al comunităţii anunţând activităţile bisericii, întâlnirea 4-H1, un picnic al veteranilor, şi aşa mai departe, apoi preţurile recoltei şi ale şeptelului, ponturi despre locurile bune de pescuit şi un buletin meteo groaznic de detaliat, în Indiana de Sud erau tornade.

Landry închise radioul gândindu-se că exact aceleaşi ştiri le auzise şi acum un sfert de secol. Dar în toţi aceşti ani i se întâmplaseră multe şi cele mai multe fuseseră periculoase. Acum era în siguranţă şi în viaţă după ce, în ultimul sfert de veac, simţise că e cu un picior în groapă şi cu celălalt pe o coajă de banană.

Cu două săptămâni în urmă se afla în Belgrad, schimbând ameninţări cu ministrul apărării, iar azi era în Ohio ascultând o voce nazală ce făcea speculaţii asupra preţului porcilor. Da, era în siguranţă, dar nu era încă vindecat.

Ceea ce nu ați văzut în materialul din ultima vizită făcută la lelea Floarea Cosmi (84 de ani) 🆕

Se lăsă pe spate pe scaun şi se concentră asupra drumului. Îi plăcea şoseaua deschisă, iar Saab-ul mergea minunat. Forma neobişnuită a maşinii atrăgea priviri curioase când traversă micile oraşe şi cătunele din Ohio de Vest, şi Landry se gândi că ar trebui probabil să o schimbe cu una mai puţin şocantă când se va stabili în Spencerville. Lanurile de porumb se întindeau până în zare şi din loc în loc câte un fermier plantase soia, grâu sau lucerna.

așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri meniu diete de slabit

Dar în majoritate era porumb: porumb furajer pentru îngrăşarea vitelor şi porumb comestibil pentru masă. Sirop de porumb, amidon de porumb, fulgi de porumb, făină de porumb, porumb, porumb, porumb, îşi zise Landry, ca să se îngraşe o naţiune grasă deja.

Landry fusese de-a lungul anilor în 1 Organizaţie de tineret sponsorizată de Departamentul Agriculturii n. Red numeroase zone cu foamete şi poate de asta priveliştea dărniciei pământului îl făcuse să se gândească la grăsime. Observă că recolta era bună.

Pierderea în greutate 9gag

Recoltele nu-l interesau în niciun fel, nici ca fermier, nici ca om care să aibă contracte pentru recolte în perspectivă. Dar îşi petrecuse optsprezece ani de viaţă ascultându-i pe cei din jurul lui vorbind de recolte, aşa că le observa oriunde se afla, în Rusia, China, Somalia şi acum, făcând un cerc complet, în Ohio de Vest. Landry văzu tăbliţa indicatoare pentru Spencerville, schimbă vitezele şi luă curba fără să frâneze, făcând Ford-ul Taurus din spatele său să încerce aceeaşi manevră cu rezultate mai puţin satisfăcătoare.

În zare se vedeau un turn de apă şi nişte silozuri, apoi Landry distinse turnul cu ceas al tribunalului districtului Spencer, un fel de morman de cărămizi roşii şi gresie construit în stil gotic-victorian, într-o explozie de entuziasm şi avânt de sfârşit de secol.

Construcţia reprezentase o minune când fusese înălţată, gândi el, şi era şi acum o minune — minunea fiind că districtul Spencer fusese odată destul de înfloritor şi de populat ca să finanţeze un asemenea edificiu masiv.

Soțul și-a îngropat soția în beton pentru că a fost înșelat. Iar un minut mai târziu

Pe măsură ce se apropia, putea să vadă majoritatea clopotniţelor celor zece biserici ale oraşului reflectând lumina apusului. Landry nu intră în oraş, ci coti pe un drumeag de fermă. Un indicator îi reamintea să fie atent la vehiculele de la fermă ce se deplasau cu viteză redusă, aşa că încetini şi el. După un sfert de oră văzu hambarul roşu al fermei Landry.

Nelson DeMille - Spencerville

Niciodată nu mai venise cu maşina tot drumul până acasă — întotdeauna luase avionul până la Toledo sau Columbus şi închiriase o maşină. Călătoria prin districtul Columbia fusese lipsită de evenimente şi totuşi interesantă.

Partea interesantă, în afară de peisaj, o reprezenta faptul că nu ştia de ce se duce să locuiască în Spencerville după o absenţă atât de lungă. Interesant era şi sentimentul de tihnă calmă, absenţa oricăror întâlniri în agenda sa, firul atârnând în locul unde odată se afla telefonul portabil dat de guvern, sentimentul neobişnuit de a nu mai fi în legătură cu oamenii care odinioară trebuiau să ştie zilnic dacă era mort, viu, răpit, în închisoare, dacă fugea sau dacă se afla în vacanţă.

O așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri din actul de securitate naţională stipula că în treizeci de zile de la data lăsării la vatră trebuia să le aducă la cunoştinţă arde metabolismul grasimilor unde se află. În realitate însă ei o voiau înainte ca el să plece din Washington. Dar Landry, exercitându-şi pentru prima dată drepturile de simplu cetăţean, le spusese răspicat că nu ştie unde se duce.

Plecase, dar nu era uitat, fusese pensionat forţat, dar continua să se afle în atenţia superiorilor lui. Trecu de un şir de cutii de scrisori fixate pe stâlpi, observând că cea cu numele de Landry avea coborât steguleţul roşu şi aşa era de cinci ani.

Intră pe aleea lungă, prunduită, năpădită de buruieni. Casa era de şindrilă albă, în stil clasic victorian, cu verandă şi ornamente rococo, construită în de străbunicul lui.

Fusese a treia construcţie pe acelaşi loc, prima fiind o căsuţă din bârne ridicată în aniicând marea Mlaştină Neagră fusese secată şi curăţată de strămoşii lui. A doua casă fusese construită în anii Războiului Civil; Landry văzuse o poză cu ea — avea forma unei mici solniţe, cu şindrilă, fără verandă sau ornamente. Conform înţelepciunii locale, cu cât o fermă arăta mai bine, cu atât mai mult era soţul ţinut sub papuc.

După câte se pare, străbunicul Cyrus era total ţinut în frâu. Landry trase maşina lângă verandă şi coborî. Soarele, deşi la apus, era încă fierbinte, dar era o căldură uscată, foarte deosebită de baia de aburi care era Washington-ul.

Privi casa. Nu se afla nimeni pe verandă să-i ureze bun venit şi nici n-o să fie vreodată. Părinţii lui renunţaseră la fermă şi plecaseră în Florida în urmă cu cinci ani. Sora lui, Barbara, nemăritată, se dusese în Cleveland pentru a se realiza că director în domeniul reclamelor.

Paul, fratele lui, era vicepreşedintele firmei Coca-Cola din Atlanta. Paul fusese căsătorit cu o doamnă drăguţă, Carol, care lucra la CNN. El obţinuse custodie comună pentru cei doi fii ai lor şi viaţa îi era împărţită între despărţirea prin înţelegere şi Coca-Cola. Keith Landry nu fusese niciodată însurat, pe de-o parte, din cauza experienţei fratelui său şi a majorităţii oamenilor pe care-i cunoştea şi, pe de altă parte, din cauza slujbei care nu conducea spre o viaţă de familie fericită.

Așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri. Turbo jam burning grasing program de elită

Şi, dacă voia să fie sincer cu sine, n-o putuse uita niciodată complet pe Annie Prentis care locuia la vreo şaisprezece kilometri de locul unde stătea el acum, așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri faţa casei părinteşti. Şaisprezece şi jumătate, ca să fie exact. Ieşi din Saab, se îndreptă de spate şi cercetă vechea fermă, în lumina crepusculară, se văzu iarăşi tânăr absolvent, pe verandă, cu un sac de dormit în mână, sărutându-şi mama şi sora, Barbara, dând mâna cu micul Paul.

Tatăl lui stătea lângă Ford-ul familiei, în așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri în care Landry stătea acum lângă Saab. Era ca o scenă din Norman Rockwell, numai că Keith Landry nu pleca să-şi croiască un drum în viaţă; pleca la tribunalul districtului unde, în parcare, aştepta autobuzul care-i ducea pe tinerii programaţi în acea lună din districtul Spencer la centrul de încorporare din Toledo.

Îşi amintea cu claritate expresiile îngrijorate de pe feţele celor din familia lui, dar nu-şi amintea foarte bine cum se simţise şi cum se purtase el.

În orice caz, ştia că se simţea groaznic şi că în acelaşi timp era pătruns de o dorinţă de aventură, o nerăbdare să plece, care-l făceau să se simtă vinovat.

Așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri

Şi totuşi, efectul net al experienţei era acelaşi pentru Landry: nu se întorsese niciodată la fermă. Desigur, fizic venise întreg, dar mental său spiritual nu se întorsese niciodată, şi ferma nu mai reprezentase niciodată căminul său.

Şi iată-l, după un sfert de secol, după ce păşise de pe verandă în lume, stând iar în faţa treptelor aceleiaşi verande; imaginea familiei se estompă, lăsându-l cu un sentiment de neaşteptată tristeţe.

Urcă scara, găsi cheia în buzunar şi intră. Capitolul 2 În partea de nord a oraşului Spencerville, partea mai selectă, la şaisprezece kilometri şi jumătate de ferma lui Landry, Annie Baxter, născută Prentis, debarasa masa din bucătărie de vasele folosite la prânz. Soţul ei, Cliff Baxter, îşi termină cutia de Coors, se abţinu cu greu să nu râgâie, îşi privi ceasul şi zise: — Trebuie să mă întorc la lucru.

Annie dedusese asta din faptul că Cliff nu se schimbase înainte de masă în ţinuta lui obişnuită, blugi şi tricou.

așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri cum să slăbesc în 40 de ani

Purta uniforma cafenie de poliţist şi-şi îndesase un şervet după guler, ca să nu-şi păteze cu sos cămaşa încreţită. Annie observă că era transpirat la subsuoară şi în talie.

Tocul şi pistolul atârnau de un cui în perete şi-şi lăsase chipiul în maşina de poliţie. Se ridică. Cine naiba ştie?

Pierderea în greutate 9gag. Minunile budincii Bori Mommy Antrenament, Pierdere în greutate, mușchi

Munca asta devine tot mai nebunească. Droguri şi puşti beţi. Îşi strânse centura. Annie observă că era la ultima gaură şi, dacă ar fi fost urâcioasă, s-ar fi oferit să aducă un cui şi să facă o nouă gaură. Cliff Baxter o văzu privindu-i talia.

Desigur că era vina ei. Annie nu răspunse. N-avea chef de ceartă, mai ales pentru ceva de care nu-i păsa. Îl privi. În ciuda kilogramelor în plus, în multe privinţe era bărbat bine, cu trăsături aspre, bronzat, cap rotund, păr castaniu des, ochi albaştri cu mici sclipiri încă în ei.

Privirile şi corpul fuseseră cele ce o atrăseseră la el în urmă cu vreo douăzeci de ani, ca şi farmecul lui de băiat rău şi înfumurarea. Fusese un iubit bun, cel puţin după standardele acelor zile şi acestor locuri.

așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri dieta rapida de slabit cu mere

Se dovedise a fi un tată acceptabil şi un om care reuşeşte să-şi întreţină familia, ajungând destul de repede şerif. Dar nu era un soţ bun, deşi, dacă l-ai fi întrebat, el ar fi zis că este. Data trecută, gândi ea, fusese cu aproape un an în urmă şi o făcuse înadins, așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri să-l oblige să sune şi să bată la uşă ca s-o trezească. Căutase cearta, dar primise mai mult decât se aşteptase. El venise acasă după ora patru dimineaţa şi, de atunci încoace, şi chiar înainte de asta, o dată sau de două ori pe săptămână, sosea întotdeauna în jurul acestei ore.

Desigur că munca lui necesită ore ciudate şi numai acest lucru n-ar fi fost un motiv de suspiciune. Dar pe alte căi şi din alte surse aflase că soţul ei o înşela. Cliff coborî bocănind scara şi urlă la cei patru câini ai lor din curtea din spate.

  • Așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri. Unică datând peste 50 de ani
  • Condimentul care te ajută să arzi de 3 ori mai multe calorii - osmu.ro
  • Dating site-ul evreu Așteptând să piardă în greutate înainte de întâlniri Citiți articolul pe care l-am recomandat mai sus.
  • Slăbire bodysuit
  • Imperiul Roman de Răsărit - Wikipedia
  • Ardere grasime ilona siekkinen

Câinii începură să latre aţâţaţi şi râcâiră cu labele ţarcul în care erau închişi. Cliff urlă din nou, apoi râse şi-i zise soţiei: — Ai grijă să le dai resturile şi lasă-i liberi o vreme. Îl urmări urcându-se în maşina de şerif şi ieşind în stradă. Închise uşa de la bucătărie şi o încuie, dar n-o zăvorî. De fapt, reflectă ea, n-avea niciun motiv s-o încuie.

Imperiul Roman de Răsărit

Spencerville era un oraş destul de sigur, deşi, evident, oamenii îşi încuiau uşile noaptea. Motivul pentru care ea nu trebuia să încuie uşa era că soţul ei repartizase maşini de poliţie să patruleze pe Williams Street aproape tot timpul. Annie Baxter era, practic, o prizonieră în propria casă. Desigur, putea să plece oricând, dar oriunde mergea şi pe cine vedea ajungea foarte repede la urechile soţului ei.

Nelson DeMille - Spencerville | PDF

Asta era foarte stânjenitor şi umilitor, ca să nu zică mai mult. Vecinii de pe strada curată, cu case în stil victorian — doctori, avocaţi, oameni de afaceri — acceptau politicos explicaţia oficială pentru prezenţa permanentă a poliţiei în zonă, dar îl cunoşteau pe Cliff Baxter, aşa că ştiau despre ce era vorba.

A pus-o într-o coajă de dovleac şi a păstrat-o acolo foarte bine.

Citițiși